Deși anatomia umană a rămas în mare parte neschimbată de milenii, performanțele atletice ating niveluri de neimaginat cu doar câteva decenii în urmă. Unde se termină pregătirea curată și unde începe avantajul nedrept?

Limitele potențialului uman sunt în permanență împinse la limită. Dr. Jiří Dostal, expert de renume în medicina sportivă, discută despre fenomenul dopajului, contextul său politic, miturile din jurul suplimentelor alimentare și scandalurile celebre.

Cine este Dr. Jiří Dostal?

Dr. Jiří Dostal este medicul șef al secției de fiziologie sportivă și cofondator al Institutului de Medicină Sportivă (înființat în 2011), care este unul dintre centrele specializate în medicina sportivă din Republica Cehă.

A absolvit Facultatea de Medicină a II-a din cadrul Universității Charles și a studiat management la MCE din Bruxelles. Deține o certificare în medicină internă și a acumulat experiență profesională în cadrul unor unități clinice de top, precum Nemocnice Na Homolce și IKEM, precum și în rolul de manager de unitate medicală.

În practica sa, se specializează în sporturi de elită, performanțe extreme și probleme de subperformanță.

Ce este dopajul și de ce îl demonizăm?

Din punct de vedere juridic, Agenția Mondială Antidoping (WADA) definește clar dopajul: acesta implică utilizarea substanțelor sau metodelor enumerate pe lista substanțelor interzise. Orice activitate din afara acestei liste este permisă în mod oficial. Obiectivele dopajului variază în funcție de sport: acesta poate viza creșterea forței, a rezistenței, a explozivității sau a recuperării accelerate.

Totuși, unele substanțe sunt demonizate în ochii publicului fără o înțelegere mai profundă a fiziologiei. Un exemplu este eritropoietina (EPO), o metodă din categoria manipulării sângelui. „Administrarea EPO s-ar putea să nu îmbunătățească nici măcar performanța unui atlet de anduranță” avertizează Dr. Dostal. EPO funcționează doar dacă factorul limitator pentru performanța sportivului este livrarea de oxigen. Dacă un sportiv are dificultăți cu economia de mișcare sau utilizarea oxigenului în mușchi, nici măcar transfuziile nu vor ajuta.

O ambiguitate similară există și în cazul medicamentelor obișnuite. Analgezicele monocomponente (ibuprofen, aspirină) sunt permise, dar combinațiile lor cu stimulente prezintă riscuri.

Citeste si: Cum se dozează și se utilizează cofeina

Mitul vitaminei C

Știința modernă oferă perspective surprinzătoare asupra suplimentelor alimentare comune. În timp ce băuturile sau gelurile cu electroliți de la producători de renume sunt sigure, vitamina C, utilizată pe scară largă, poate, în mod paradoxal, să împiedice efectele antrenamentului.

„Mai multe studii au demonstrat fără echivoc o încetinire a recuperării după administrarea vitaminei C din cauza reducerii extreme a radicalilor liberi.” explică medicul. Radicalii liberi sunt esențiali după antrenament, deoarece stimulează repararea proteinelor și regenerarea musculară. Suprimarea lor artificială încetinește acest proces natural.

Piața suplimentelor alimentare ascunde, de asemenea, un risc semnificativ de contaminare. Studiile arată că 10 până la 15% dintre suplimente conțin substanțe interzise care nu sunt enumerate pe etichetă. Prin urmare, în lumea sportului se aplică o regulă sceptică: suplimentele alimentare adesea nu conțin ceea ce te aștepți de la ele, ci mai degrabă ceea ce nu te aștepți.

Hipoxia tehnologică vs. genetică

Discuțiile se învârt adesea în jurul corturilor care simulează medii la altitudine mare (hipoxie). Conform regulilor WADA, acest lucru nu constituie dopaj, dar beneficiile sale reale sunt greu de dovedit. Stimularea hipoxică este un proces atât de complex încât analizele de sânge standard nu pot determina dacă cortul a fost eficient. O metodă extrem de specializată numită... thbMass este necesar, care este realizat de Institutul de Medicină Sportivă din Republica Cehă.

În schimb, avantajele genetice, precum cele observate la sprinterii jamaicani sau la alergătorii kenyeni, nu pot fi considerate nedrepte. Ele reprezintă o evoluție naturală a speciei într-o anumită zonă, combinată cu un sistem național bine dezvoltat pentru identificarea și dezvoltarea talentelor.

Citeste mai mult: Olympiatopen ia măsuri după moartea lui Sivert Bakken

Politică, afaceri și căutarea trecutului

În ultimii ani, am fost martori la retrageri masive de medalii și descalificări retroactive. Potrivit Dr. Dostal, dopajul a devenit un instrument politic în lupta dintre puteri, așa cum demonstrează pedepsirea generală a sportivilor ruși și atacurile ulterioare de piraterie informatică care au dezvăluit pașapoarte biologice neregulamentare ale sportivilor occidentali.

În timp ce în Rusia sau fosta RDG, dopajul făcea parte dintr-un sistem controlat de stat, astfel de indicii lipsesc în Occident. Cu toate acestea, medicul nu nutrește iluzii că sporturile occidentale sunt complet curate. Retestarea probelor de acum cinci ani arată progrese tehnologice în medicină, dar din perspectiva WADA, este mai degrabă un instrument de marketing pentru forță. Eforturile de a șterge înregistrările istorice (de exemplu, Jarmila Kratochvílová) sunt etichetate drept politică pură.

Citeste si: Apar suspiciuni de dopaj în legătură cu aurul câștigat la Campionatul Mondial al unei vedete de schi

Viitorul

Deși se pare că laboratoarele sunt întotdeauna cu un pas înaintea autorităților de reglementare, sporturile de elită de astăzi sunt probabil mai curate decât în ​​trecut. Recordurile mondiale nu mai sunt doborâte la fel de dramatic ca în anii 1980. Factorii economici și sociali de acum play un rol semnificativ în combaterea dopajului:

• Măsuri punitive stricte din partea WADA și monitorizare statistică prin pașapoarte biologice.
• Poziție intransigentă din partea sponsorilor care nu vor să-și piardă credibilitatea și includ clauze de reziliere în contracte.
• Povara financiară extremă a dopajului sofisticat.
• Ostracizarea socială a sportivilor condamnați în mass-media.

Totuși, pericolul real s-a mutat în altă parte. În timp ce sporturile profesioniste sunt sub supraveghere, sporturile de amatori și cele de hobby se confruntă cu o creștere masivă și necontrolată a dopajului, ceea ce reprezintă un risc semnificativ pentru sănătate.

Icoane sub o umbră de îndoială

Când analizăm cazuri specifice, nu putem trece cu vederea despre Lance Armstrong, al cărui dopaj sistematic (un amestec de hormoni de creștere, corticosteroizi, steroizi anabolizanți și EPO) a fost detaliat în documentar. Povestea lui Lance Armstrong.

Situația este mai complexă pentru cel mai rapid om de pe planetă, Usain Bolt. Deși a rămas curat conform regulilor antidoping, întrebările morale persistă. Bolt se afla sub supravegherea unui specialist care folosea substanțe la limita regulilor, care erau alternativ interzise și permise. Pentru Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism (IAAF), însă, Bolt este o icoană atât de importantă pentru popularizarea sportului, încât orice condamnare potențială ar avea consecințe fatale pentru întreaga industrie sportivă.

Criminalitatea și zonele gri vor fi întotdeauna cu un pas înaintea regulilor; cu toate acestea, scopul este de a ne asigura că acest avans nu este vast.